chiar undeva pe strada mea

lângă indicatoarele albastre am aţipit

şi m-am lăsat legănat de un vis ce părea real

până la nuanţa de culoare

a cerului

jumătate din astru îmi mângâia dimineţile

şi cu degetul arătător prezenta adeseori

cealaltă jumătate ce privea înapoi

comparaţiile şi epitetele unor vremuri apuse

ale cerului

surprins am încercat să mă ridic din nou

dar am căzut la semnul pus pe ceartă

şi doar atunci am înţeles corect

ce poate fi unic pentru toţi

doar cerul

şi undeva jumătate surprins

singur doar eu…

nu cerul.

Vali NIŢU