Cutremur în Montreal

Miercuri, 23 iunie 2010, a avut loc un cutremur de pământ în Montreal, cu epicentrul în Ontario.

De magnitudine 5 pe scara Richter, seismul a fost simţit mai mult sau mai puţin de către locuitorii insulei, la acea oră de după-amiază.

În funcţie de structura clădirii sau de rezistenţa ei la trepidaţii, cutremurul a fost asociat de mulţi cu trecerea pe stradă a unei maşini de mare tonaj.

Nimeni nu s-a panicat, nimeni nu a ieşit în stradă. Informaţia apărută imediat pe internet sau la ştiri, a adus la cunoştinţă lumii ce s-a întâmplat. Impactul a fost ca ceva care a fost şi a trecut fără a lăsa urme nici în arhitectura oraşului, nici în memoria oamenilor.

Ce înseamnă memoria unui popor! Ţinând cont de faptul că aici cutremurele sunt ca şi inexistente, iar ultimul om care a murit în Montreal din această cauză, a fost în anul 1732, este uşor de înţeles de ce nu a fost o ştire care să ţină de manşeta unui ziar.

Nu aceeaşi reacţie au avut emigranţii veniţi din Europa sau din altă parte a lumii, care trăiseră până atunci un cutremur adevărat. Poveştile au început să curgă, memoria traumatizată a găsit supapa deschisă şi amintirile au dat năvală. Mai ales românii, mai ales cei care au trăit cutremurul din 1977. Apoi au început comparaţiile cu celelalte seisme din 1987 sau 1990.

Memoria unui popor încercat în cutremure de pământ, ca şi în cele economice, sociale şi politice. Mereu supravieţuitor. Dar, oare, şi învingător?

Corina Luca