din ce în ce mai cumplit

şi

în bătaia puştii nemernicul se crede ţintă

desperecheat îi este braţul ce semnează sentinţe

pentru toate vietăţile ce trăiesc în apa vie

de nu mai ştii unde să alergi

şi

de cine să te fereşti mai întâi de toate

până când ameţit de atâtea şabloane stupide

te arunci fără să mai priveşti

în apa moartă

fulgeră cumplit iubirile mici

sunt mai gălăgioase decât tunetele înserărilor

dar se luminează cerul cu iubirile mari

ce-s mute

şi totuşi

cătarea puştii nu prea vrea să tacă

că asta-i menirea

stârneşte furtuna în paharul cu apă

cu buza ciobită mai rosteşte încă o vorbă

de-i plouă

toate.

Vali NIŢU