deunăzi m-am lăsat în braţele nepăsării

şi am uitat deliberat în camera de oaspeţi

diplomatul şi o parte din mine

la îndemâna unor actualităţi

ce tocmai tunau:

- ai întârziat să-ţi lustruieşti pantofii de lac!

am privit spre geamul dinspre viitor

şi mi-am ascuţit auzul

în marginea unei trepte urcate în fugă

pe unghiul drept

considerat de purtător

mai mare de 90 de grade

- te-ai aşezat pe pălăria mea din fetru!

privesc spre geamul dinspre prezent şi-i spun:

- e prea mare pentru capul tău!

accesoriul împotriva ploii

şi nu contează din ce anotimp!

- te concediez!

a fulgerat suportul de pălărie

am căzut pe gânduri

şi am plecat în camera de oaspeţi

unde mi-am spus cu voce tare:

„nu te mai certa niciodată cu un prost

că te aduce la experienţa lui

fost prezentă şi viitoare”.

Vali NIŢU