BAKI YMERI - UN PROFET BEAT DE FRUMUSEŢI ETERNE  

Bibliografie:

Este fiul unui filogerman pe nume Aivaz Voka. S-a născut la Şipkoviţa (Macedonia). Marin Sorescu îl considera un foarte bun român (după mamă) şi un foarte bun albanez (după tată). A absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din Priştina (Limba şi literatura albaneză). Între timp, a urmat cursuri de specializare a limbii române, la Universităţile din Viena şi Bucureşti.

Este un tezaur de suflet românesc, doctorand al Universităţii din Bucureşti, membru a Uniunii Scriitorilor din RomâniA, redactor-şef al revistei Albanezul, autor a numeroase articole despre aromânii din Balcani şi românii din Valea Timocului. Pentru activitatea culturală şi publicistică în folosul societăţii, a fost nominalizat din partea Institutului Biografic American (ABI), Omul Anului 2001.  De-a lungul timpului, a publicat mii de versuri din opera a peste 50 de scriitori şi istorici români în limbile albaneză, macedoneană şi slovenă, precum şi unele volume aparţinând poeţilor români şi albanezi. Bibliografie lirică: Kaltrina (ediţie bilingvă, română-albaneză, Editura Kriterion, Bucureşti, 1994); Dardania (ediţie bilingvă, română-albaneză, Editura Deliana, Bucureşti, 1999); Zjarr i Shenjtë / Foc Sacru (Tetova, R. Macedonia, 2001); Lumina Dardaniei (Editura Muzeul Literaturi Române, Bucureşti, 2004); Drumul iadului spre Rai (Editura Academiei Internaţionale Orient Occident, Bucureşti, 2005), Unë e shoh Sizifin / Eu văd pe Sisif (Tetova, 2009), Vis de furat (Bucureşti, 2009), Cu sufletul pe buze (în curs de apariţie).

DIN OPERELE TRADUSE ALE LUI BAKI YMERI

Autori români:

1.Nichita Stănescu, Ekspozitë e të palindurve-Expoziţia celor nenăscuţi, Prishtina, 1986

2.Anghel Dumbrăveanu, Kënga e mullibardhës-Cântecul sturzului, Scopie, 1986 

3.Slavco Almăjan, Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten-Piticii au uitat să crească, Prishtina, 1989

4.Marin Sorescu, Eja të ta them një fjalë-Vino să-ţi spun un cuvânt, Prishtina, 1990

5.Carolina Ilica, Duke dashur në fshehtësi-Iubind în taină, Pogradec (Albania), 2004

6.Valeriu Butulescu, Lulet e Përjetësisë -Florile Veşniciei, Bucureşti, 2007

7.Corina Matei Gherman: Capra cu trei iezi-Dhija me tre edha, Iaşi, 2008

8.Mihai Prepelita, Mozaik Basarabian, Bukuresht, 2008

9.Florentin Popescu, Elegjia e kuajve të humbu-Elegia cailor pierduţi, Bukuresht, 2007

10.Marius Chelaru,  Baladë përditshmërie-Baladă cotidiană, Iaşi, 2009

11.Florica Bud, Glina joshëse -Lut ispititor, Bucureşt, 2009

12.Gheorghe Peagu, Câştigătorul nu ia nimic-Fitimtari nuk merr asgjë, Bucureşti, 2009

13.Victoria Milescu, Bucuriile trsiste-Gëzimet e trishtme, Bucureşti, 2009

14.Florica Bud, Stindardul dorinţelor-Flamuri i dëshirave, Bucureşti 2010

15.Theodor Damian, Semnul Isar-Shenja e Isarit, Bucureşti, 2010

16.Viorela Codreanu-Tiron, darul iubirii-Dhurata e dashurisë, Bucureşti, 2010

Autori albanezi:

1.Sali Bashota, Exilul sufletului-Ekzili i shpirtit, Bukuresht, 2004

2.Halil Haxhosaj, Umbra viselor-Hija e ëndrrave. Bukuresht, 2004

3.Ibrahim Kadriu, N-a rămas timp pentru sărbători-S’mbet kohë për kremte, Bukuresht, 2005

4.Mardena Kelmendi, De la suflet la suflet-Nga shpirti në shpirt, Bukuresht, 2007

5.Merita Bajraktari McCormack, Ferestrele sufletului-Dritaret e shpirtit, Bukuresht, 2007

6.Miradije Ramiqi, Shpirt i përflakur-Suflet înflacărat, Bukuresht, 2007

7.Leom Kolmnela, Am văzut lumea-E pashë botën, Bukuresht, 2007

8.Riza Sheqiri, Apel pentru Iubire-Ftesë për Dashuri,

Bukuresht, 2007

9.Jeton Kelmendi, Ce mult s-au rărit scrisorile-Sa fort janë rralluar letrat, Bukuresht, 2007

10.Sarë Gjergji, Foc nestins-Zjarr i pashuar, Bukuresht, 2007

11.Brahim Avdyli, Stelele Veşniciei-Yjet e Përjetësisë, Bukuresht, 2007

12.Sali Bashota, Ploaia fără Tine-Shiu pa Ty, Bucureşti, 2008

13.Jusuf Zenunaj, Din stâncă curg lacrimi-Prej shkëmbit rrjedhin lotë, Bukuresht, 2008

14.Fatmir F. Salihu, Lumina cuvintelor-Drita e fjalëve, Bukuresht 2008

15.Radije Hoxha, Dumnezeu mă iubeşte noaptea-Zoti më do natën, Bukuresht, 2009

16.Sabit Rrustemi, Atingere divină-Prekje hyjnore, Bukuresht, 2009

17.Fatmir Salihu, Dezvelirile sufletului-Shpalimet e shpirtit, Bukuresht, 2009

18.Ramadan Mehmeti, Pentagrama inimii-Pentagrami i zemrës, Bukuresht, 2009

19.Nexhat Rexha, Binecuvântarea secolelor-Bekimi i shekujve, Bukuresht, 2009

20.Sabile Basha, Anatomia iubirii-Anatomia e dashurisë (Bukuresht, 2009)

21.Hysen Këqiku, Melodia asteptarii-Melodia e pritjes, Bukuresht, 2009

22.Engjëll Koliqi, Sa schimbam lumea cu iubire-Ta ndërrojmë botën me dashuri, Bukuresht, 2009

23.Nuri Plaku, Lacrima lunii-Loti i hënës, Bucureşti, 2009

24.Vilhelme Vranari (Haxhiraj), Rădăcinile-Rrënjët, Bucureşti, 2009

25.Adem Zaplluzha, Pomul binecuvântat-Pema e bekuar, Bucureşti, 2010

26.Skender Sherifi, În taverna inimii tale-Ne tavernën e zemrës sate, Bucureşti, 2010

27.Kostaq Duka, Trandafirul care răsărea în ianuarie-Trandafili që çelte në janar, Bucureşti, 2010

28.Remzi Limani, Sunete pierdute-Tingujt e humbur, Bucureşti, 2010

29.Sadik Krasniqi, Lacrima vieţii-Loti i jetës, Bucureşti, 2010

REFERINŢE CRITICE 

Născut pe meleagurile aromâno-albaneze din Macedonia, Baki Ymeri este un mesager inspirat al poeziei în ambele direcţii: din Albania spre România şi din România spre Albania. Prin tălmăcirile sale laborioase, el a reuşit să cucerească simpatia şi preţuirea, atât a cititorilor din Kosova, Albania şi Macedonia, cât şi cea a confraţilor săi din partea stângă şi din partea dreaptă a Prutului. Bucuria lui B.Y. de a crea în cele trei limbi materne: română, albaneză şi limba poeziei, este bucuria unui cercetător pasionat în domeniul relaţiilor spirituale româno-albaneze, privite şi cercetate cu temeinicie şi respect, până la Eminescu şi de la El încoace. Poezia lui Baki Ymeri are menirea sfântă de a ţine nestinsă flacăra cea vie a unui destin comun, străvechi şi zbuciumat, al celor două popoare, care izbucneşte strălucind, din muşuroaiele stelelor. (Marin Sorescu). Născut pe meleagurile albano-aromâne din Macedonia, şi copleşit de nostalgia originilor, Baki Ymeri a venit ca un pelerin în România, patria mamei sale. Excelent traducător al literaturii române în limba sa paternă, ca unul care cunoaşte zece limbi, desfăşoară o intensă şi lăudabilă activitate culturală în a două lui patrie. Dar, el nu este numai un simplu traducător, ci este, înainte de toate, un veritabil poet. Mărturie stau volumele de versuri în ediţie bilingvă (româno-albaneză), în care poetul şi cercetătorul ştiinţific, dovedeşte printr-o sumedenie de cuvinte comune, străvechi, înrudirea neîndoielnică a celor două limbi şi popoare. Prin aceste inspiraţii, el a aprins un curcubeu strălucitor, arcuit simbolic între Marea Adriatică şi Marea Neagră, între Răul Băiasa şi Dunăre, între Munţii Pindului şi Carpaţi, locuiţi pe vremuri, în excluisivitate, de numeroasele triburi traco-ilire autohtone. De origine albano-română-aromână, poetul Ymeri este o sinteză admirabilă şi un autentic vates: poet şi profet totodată. Cu candori de înger şi vâlvori de heruvim. Liric duios şi caustic, mângâie şi arde, cântă şi şfichuie, şopteşte dulce şi tună năprasnic, în cuvinte simple, nerimate, dar pline de sevă lirică, vie şi clocotitoare. Setos de frumuseţe, iubeşte florile, pomii, animalele, eternul feminin. Poezia, neamul, visul, sublimul. Poet modern, ca structură spirituală şi formă literară, versul lui irupe din adâncuri ancestrale, simplu şi natural, ca un izvor irepresibil, încărcat de frumuseţe aspră şi primitivă, incantatorie. Terestru şi sideral, umblă vrăjit printre oameni, nu totdeauna înţeles, nu rareori rănit. Sufletul lui urcă mereu în zboruri înalte spre sfere ideale, ori coboară obsedat în adâncuri infernale, după neuitata lui Euridice. De aceea, sufletul lui nu are şi nu va avea niciodată astâmpăr. S-a născut sub semnul tutelar al misterioaselor zeităţi traco-ilire: Zamolxis, Dionissus şi Orfeu. Ce putea ieşi decât un fascinant rapsod, beat de frumuseţi eterne? (Ionel Zeana, 1999)

Printre poeţii români de astăzi, Baki Ymeri trece drept un personaj pitoresc. Şi chiar aşa e. Ceea ce vrea să însemne că acest poet al iubirilor lirice, se simte aici ca în prima sa patrie. În alţi termeni, în virtutea dreptului său afişat de dublă cetăţenie (macedo-română), Baki Ymeri, de trei decenii, promovează în străinătate spiritualitatea românească, traducând remarcabil peste 50 de poeţi, prozatori şi istorici români. În teoria textelor sale, străbate, printre altele minunăţii, şi dorinţa de comuniune spirituală, a românilor, albanezilor şi aromânilor, din Macedonia, Kosova şi Valea Timocului. (Marin Codreanu). Inspirat de finţa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Baki Ymeri este poetul fabulos şi cutremurător care crede în steaua iubirii. Cultural, confesional, etnic şi patriotic, el aparţine atât românilor, cât şi albanezilor. Adică: este cel de o fiinţă cu suferinţa şi căldura noastră. Prin lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun şi tandru. El aparţine nu numai limbilor română şi albaneză, ci şi limbilor germană, franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană, până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă maşteră. Ce bine că poetul nu ocoleşte izvoarele! Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, şi el a devenit poet! O fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care stârneşte ninsoarea în limba română. El reface un drum întreg, numai ca să dea o definiţie versului său în albaneză, care albeşte mirarea limbii române (Victor Marin Basarab).

Pentru poezie, nu ajunge doar “ştiinţa”, mai e nevoie şi de intuiţie, de vis, de imaginaţie, cultură, suflet. Baki Ymeri este un poet albano-român, etnic vorbind: fiul unui albanez, adică şi al unei românce. Ceea ce se reflectă şi în poezia sa, în dublul lui sentiment patriotic. Cine parcurge textele autorului, îşi da seamă că el scrie relativ uşor, versul ţişnându-i firesc, inspirat, aşa cum respiră, ca dintr-un şipot de apă proaspătă, de munte. Baki Ymeri este, dealtfel, un poet autentic, în clipele lui de graţie. Poezia originală a lui Baki Ymeri, se remarcă prin reflecţie profundă, perpetuu polemică, de situare în lume, ca şi în universul interior. Vers liber, înnobilat de metafora densă şi expresivă. (Hristu Cândroveanu). Baki Ymeri a obţinut graţie rădăcinilor sale ardelene, cetăţenia română. Prin volumul Kaltrina, şi-a câştigat cetăţenia în poezie. Cartea citată are marele merit de a consacra o temă nouă în lirica română: aceea a durerii balcanice. Într-adevăr aproape jumătate din poemele acestui volum sunt închinate trecutelor, prezentelor şi viitoarelor încercări pe care istoria le-a scris în faţa popoarelor noastre. Poezia lui Baki Ymeri recomandă un poet frământat de nelinişti balcanice, vechi de când e lumea. Un poet format, pe care-l mai aşteptăm în spaţiul literaturii noastre. (Marius Dobrescu, 1995)

Dedicaţii în adresa poetului

Prietenului Baki Ymeri, entuziast şi inspirat suflet între două culturi (Marin Sorescu, 1990). Fratelui Baki Ymeri, dorindu-i o viaţă dulce şi frumoasă ca limba lui Eminescu. (Grigore Vieru, 1991). Domniei Sale, Domnului Baki Ymeri, poet şi iubitor de Poezie, cu bucuria de a fi stat alături, un semn de prietenie. Fănuş Băileşteanu (22 februarie 1995), la Uniunea Scriitorilor din România.. Lui Baki Ymeri, prietenul nostru drag, această carte în semn de simpatie totală, cu semne de iubire pentru mama lui care l-a învăţat prima cuvintele limbii române. (Gabriela Melinescu, 1975). Poetului Baki Ymeri, mulţumindu-i pentru dragostea pe care o poartă poeziei româneşti şi urându-i succes în propriul său drum literar printre cele două limbi pe care le iubeşte. (Ana Blandiana, 1975). Domnului Baki Ymeri, sincer impresionată de faptul că limba română sună şi trăieşte în sufletul tău! (Constanţa Buzea, 1975). Pentru sufletul de aur al lui Baki Ymeri. (Ion Lotreanu, 1975). Minunatului Baki Ymeri, poet de nobilă sensibilitate şi prieten de aur al poeziei româneşti, cu cea mai aleasă preţuire şi recunoştinţă. (Anghel Dumbrăveanu, 1987). O carte despre fostul meu coleg de liceu, Nichita Stănescu, lui Baki Ymeri, strălucit traducător al literaturii române. (Gelcu Maksutovici, 1987). Fratelui meu de minte, inimă şi literatură, Baki Ymeri, aceste (în)stanţe lirice împreună cu cele mai recente omagii. (Marin Codreanu, 2004). Lui Baki Ymeri, poet sensibil cu rădăcini româneşti dinspre mama sa, prieten bun şi coinstant. (Gheorghe Daragiu, 1993). Lui Baki Ymeri, întreaga simpatie şi invitaţia de a veni cât mai des în România. (Gabriela Hurezean, 1985). Prietenului Baki Ymeri, această introducere afectivă în opera interzisă a marelui nostru Marin Sorescu, cu dragoste. (M.N. Russu, 1991). Pentru Baki Ymeri, această carte care se citeşte cu mare plăcere începând cu pagina 511! (Dumitru Radu Popescu, 1986). Dragului meu frate, Baki Ymeri, suflet de mare nobleţe, prietenia eternă a lui Vasile Rusescu. (1990). Domnului sufletului meu, acest zâmbet românesc să-i aducă tot binele lumii şi toată iubirea pe care şi-o doreşte. Cu lumină, Emilia Dabu (1999). Lui Baky Ymeri, Poetul secolului. (Andreea, 2008). Domnului Baki Ymeri, distins ambasador al literaturii române, aceste ,,imagini‘‘ ale sufletului, cu aleasă preţuire. (Lazăr Lădariu, 1988). Fratelui Baki Ymeri, cu românească dragoste şi preţuire. (Ion Budescu, 1990). Lui Baki Ymeri, mare suflet de albanez şi de român, această carte despre drama românilor basarabeni, cu bucuria de a ne fi cunoscut sub semnul poeziei mondiale. (Theodor Codreanu, 2006). Dlui Baki Ymeri, iubitor de ,,Nichită‘‘, această ediţie esenţială, care - speră poetul- ,îl reprezintă. (Alexandru Condeescu, 1985). Lui Baki Ymeri, poet şi cărturar admirabil, cu dragoste perpetuă îi spun pi armâneaşti: ,,Ghini vinişi tu bana mea!‘‘ (Mihai Stere Derdena, 1998). Poetului Baki Ymeri, poet minunat, cu suflet de aur. Cu drag, Victoria Milescu. (2006). Poetului născut în limba română, trăit în cea albaneză, aceste ,,coralii‘‘ ai sufletului meu ardelean. (Liliana Ursu, 1991). Domnului Baki Ymeri, acest roman despre sufletul nostru! În semn de preţuire (Aurel Maria Baros, 2005). Dragului meu Baki, suflet nobil şi generos. (Nicolae Băciuţ, 1998). Bunului nostru prieten, poetul Baki Ymeri, a cărui dragoste pentru poezia românească a născut poezie, frumuseţe şi sinceră prietenie. (Dumitru M. Ion, 2003). Poetului şi traducătorului Baki Ymeri, cu preţuire pentru munca sa, una aproape de sacrificiu întru cunoaşterea şi prietenia dintre poporul român şi cel albanez. Îl felicit pentru efort, bunăvoinţă şi entuziasmul nesecat pe care îl depune pentru promovarea celor două culturi surori, română şi albaneză. Îi doresc multă putere de a continua acest minunat demers intercultural pe care nimeni la ora actuală nu-l face cu atâta devotament. (Victoria Milescu, 2008).