pe strada sinceră

mai sunt un timp rămas din peisaj

jumătate gol

cealaltă jumătate un ultim dans

mă plimb cu secunda neterminată

şi-mi sare în penel un cuvânt

mă simt vinovat de captivitatea lui

în bucuria de a-şi lectura

propriul poem

răvăşit îmi adun în braţe

frânturile de versuri ce au rămas necitite

şi alerg gâtuit cu atâtea întrebări

spre alte răspunsuri

uit unde-i trecerea nescrisă de pietoni

şi caut în buzunar legitimaţia călătorului

deja expirat

pe strada peisajului rămas din mine

aud sirena unor întrebări retorice

şi dau să fug

dar mă ajunge o lumină

e palidă ce-i drept

dar pot să văd

jumătatea plină.

Vali NIŢU