Pe urmele eroilor dâmbovițeni

 

După reușitul pelerinaj în Bulgaria, la Plevna și la Grivița din luna mai 2017, pe urmele eroilor români morți în Războiul de independență, pelerinaj sprijinit logistic și financiar de Primăria Municipiului Târgoviște, destinația anului 2018 va fi, de data aceasta, în Republica Moldova pentru a depune coroane și ține slujbe religioase la Cimitirele de onoare de la Țiganca, Crocmaz și Tabăra și pentru a vizita capitala Chișinău, locul unde, în martie 1918, Sfatul Țării a votat Unirea cu Regatul României. Ca și acum un an, delegația dâmbovițeană va fi formată din reprezentanți ai Primăriei Târgoviște, ai Filialei „Mihai Viteazul” Dâmbovița a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ai Filialei „Dumitru Băltărețu” Dâmbovița a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, ai Garnizoanei Târgoviște ș.a.

Noul pelerinaj se va desfășura în perioada 6 – 8 iunie 2018, iar ieșirea din țară se va face prin zona Galați, acolo unde, în luna octombrie 2014, a fost inaugurat monumentul dedicat căpitanului-erou Napoleon Alexandru Popescu, supranumit și „Eroul de la Giurgiulești”.

Dar, cine a fost Napoleon Alexandru Popescu?

Dâmbovițeanul Napoleon Alexandru Popescu s-a născut la 28 ianuarie 1909 la Pietroșița, județul Dâmbovița, fiind absolvent al Școlii Superioare de Comerț și al Școlii Superioare de Infanterie. După studiile militare, tânărul Napoleon Alexandru, având gradul de Sublocotenent, ajunge, în anul 1929, Comandant de pluton în cadrul Regimentului I Care de luptă.

Pe 26 iunie 1940, la orele 22, Comisarul poporului pentru afaceri externe al U.R.S.S., Viaceslav Molotov (același personaj care semnase „pactul de neagresiune”) a prezentat Ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un Ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Decizia de acceptare a Ultimatumului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea termenului de „cedare”) din Basarabia și Bucovina a fost luată în Consiliul de Coroană, ținut în noaptea de 27-28 iunie 1940, cu 6 voturi pentru „respingere” (printre care și Nicolae Iorga), 20 de voturi pentru „acceptare” și o „abținere”.

Pe 28 iunie 1940, la ora 9, prin Comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația României a fost anunțată în mod oficial despre existența Ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către oficialitățile de la București și despre decizia guvernului de evacuare a armatei și a administrației pe malul drept al Prutului.

Situația  la frontiera de est

Până pe 2 iulie 1940, noua graniță de pe râul Prut a fost închisă definitiv. În „Jurnalul de operații al Corpului de Cavalerie”, la data de 2 iulie 1940, este consemnată următoarea directivă: „Trupele vor menține până la 3.VIII dimineața capetele de pod la Est de Prut. Orice încercare de dezarmare nu va fi admisă, ripostând cu foc. (…) Se va păstra ca forțe în capul de pod un batalion din Reg. 46 Inf., un batalion de infanterie ușoară, una secție artilerie și una companie de care de luptă. Luați măsuri de a interzice în orice caz trecerea inamicului la Vest de Prut, organizând o apărare puternică a culoarului spre Galați, interzicerea trecerei peste poduri folosind piese de artilerie și armament anticar, asigurând totodată distrugerea podurilor în caz de tentativă de trecere.”, ordin dat de colonelul Eftimiu, Șeful de Stat Major.

Pentru a respecta ordinul primit, la podurile de la Giurgiulești a fost  pusă dinamită pentru a fi utilizată în caz de nevoie. Totuși, pentru a preveni potențiala înaintare a trupelor sovietice, căpitanul Napoleon Popescu a trecut podul cu tancurile și i-a așteptat pe aceștia pe malul stâng al Prutului, la Giurgiulești. Cu șase ore înainte ca România să predea oficial Basarabia Uniunii Sovietice, în zona Giurgiulești a apărut o coloană de 70 de blindate care doreau șă treacă Prutul și să intre în zona Galați. Blindatele sovietice au deschis focul asupra companiei de tancuri românești, dar neavând decât proiectile brizante, nu au reușit să provoace mari pagube tancurilor armatei române. Compania de care de luptă română deschis focul asupra coloanei sovietice, a tras peste 80 de proiectile de tun reușind să distrugă patru tancuri inamice. În acel moment, trupele sovietice s-au retras de teama unei înfrângeri rușinoase, dar și a unui eventual scandal internațional. Practic, Napoleon Popescu, acționând din proprie inițiativă, a fost singurul ofițer român care a oprit înaintarea trupelor sovietice de ocupație pe direcția Giurgiulești-Galați.

După evenimentele de la Giurgiulești, Compania V Care de luptă condusă de Napoleon Popescu a rămas mobilizată în zona ostroavelor de la Cernavodă.

Pentru meritele sale militare este propus pentru avansarea la gradul de maior, iar după intrarea României în rândurile Axei, alături de Germania, este trimis pe Frontul de Est. În acel an, 1941, participă la luptele de la Lipnic, acolo unde „compania condusă de căpitanul Popescu a fost întrebuințată în folosul Corpului de armată german pentru culegerea de informații. Printr-o acțiune rapidă, ocupă gara din Lipnic salvând-o de la distrugerea de către sovietici.” În continuare, participă la bătăliile de la Soroca, Chișinău, Kremdovsko și Argirovskaia. La 18 august 1941 „străpunge cu compania sa puternica poziție de la Doncevo-Karpovo, la nord de Odesa, ușurând mult operațiunile Regimentului III Dorobanți.” În urma acestei lupte este decorat cu Steaua României, clasa a V-a, cu spade și panglică de virtute militară. A fost decorat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu Virtutea Militară de Pace (1940), Steaua României (1940 și 1942), dar și cu cea mai importantă distincție militară germană, Crucea de Fier, clasa a II-a (1940). În anul 1947 părăsește armata având gradul de locotenent-colonel.

Ca un mic omagiu adus eroului pietroșițean, cu ocazia pelerinajului spre Republica Moldova, echipa de dâmbovițeni va ține o simbolică slujbă religioasă la Monumentul de la Galați (localitatea Giurgiulești se află peste Prut, în Republica Moldova), iar alt pietroșițean, Nicolae Posta – Vicepreședinte al Cultului Eroilor Dâmbovița, va depune și un vas tradițional (o strachină) cu pământ din curtea bisericii din Pietroșița și o floare de casă – o mușcată.

 

Nicolae POSTA,

 

Recomanda articolul
  • gplus
  • pinterest

Despre autor

Vali Nitu

Vali Nitu

Doctor in management cu teza REENGINEERING IN MEDIA ROMÂNEASCĂ

Comentarii

Nu sunt comentarii. Adauga tu primul comentariu folosind formularul de mai jos.

Adauga un comentariu